Totul despre pericardită

Dr. Maria Gavrilaș, Medic primar Cardiologie și Medicină internă

Ce este pericardita?

Pericardita reprezintă inflamația pericardului, care se asociază de regulă cu o cantitate mai mare de lichid în sacul pericardic și are cauze multiple, cele mai frecvente fiind infecția și cancerul.

Pericardul este membrana fibroasă, puțin vascularizată, care învelește ca un sac inima la exterior. Este format din două straturi: pericardul visceral, care aderă de peretele inimii și pericardul parietal, mai gros și mai elastic, care fixează inima în torace, de stern, diafragmă, mediastinul anterior, marile vase. Între cele două straturi există, în mod normal, o cantitate mică de lichid (aproximativ 15-35 ml) care împiedică fricțiunea celor două straturi între ele și a inimii de structurile din jur. De asemenea, pericardul previne expansiunea sau dilatarea acută a inimii atunci când volumul de sânge crește, menținând o funcționare eficientă a acesteia. Pericardul, prin structura și poziția sa, reprezintă și o barieră împotriva infecțiilor.
 

Tipuri de pericardită

Pericardita poate fi de mai multe tipuri:

• pericardită acută, în care inflamația pericardului se instalează rapid și manifestările clinice se instalează relativ brusc;
• tamponadă cardiacă, care reprezintă o condiție severă prin acumularea în timp scurt a unei cantități semnificative de lichid în sacul pericardic, inima devenind incapabilă să funcționeze normal. Acest tip de pericardită reprezintă o urgență și necesită prompt dignostic și tratament;
• pericardită cronică, în care inflamația pericardului persistă mai mult de trei luni după episodul acut inițial;
• pericardită recurentă, când manifestările de pericardită dispar, dar ulterior reapar după 4-6 săptămâni;
• pericardită constrictivă, care apare atunci când după inflamația inițială a pericardului acesta rămâne îngroșat, rigid, uneori calcificat, învelind inima ca într-o carapace și limitându-i mișcarea.
   

Care sunt cauzele pericarditei?

Pericardita poate apărea în următoarele contexte:

• în infecții, cel mai frecvent în infecțiile virale (virusuri gastrointestinale, influenza, HIV etc.), infecțiile bacteriene (tuberculoză), infecțiile fungice sau parazitare;
• în bolile autoimune, cum ar fi lupusul, poliartrita reumatoidă, sclerodermia etc.;
• în timpul unui infarct miocardic acut sau la distanță de acesta;
• după traumatisme, intervenții chirurgicale cardiace, proceduri percutanate, ablație etc.;
• în insuficiența renală cronică (pericardita uremică), în hipotiroidie;
• în neoplasme (mezoteliom pericardic, metastaze pericardice de la un cancer de sân, pulmonar, gastric, limfom), post iradiere.
   

Care sunt manifestările cel mai frecvent întâlnite în pericardită?

Durerea retrosternală este cel mai important simptom. De regulă, aceasta este intensă, se accentuează în inspirul profund și se ameliorează în poziție șezândă și aplecat în față sau decubit ventral. Durerea poate fi uneori extrem de intensă și impune diferențierea de durerea din infarctul acut de miocard, embolia pulmonară sau disecția de aortă. Durerea ține ore/zile și nu se ameliorează la administrarea de nitroglicerină.
Alte simptome sunt reprezentate de manifestări generale de infecție virală sau bacteriană, cum ar fi: febra, tusea, durerile articulare și musculare, oboseala, dificultatea la respirat, palpitațiile.
În contextul simptomelor de mai sus, la ascultația inimii cu stetoscopul poate fi perceput un zgomot anormal, ca un murmur aspru, rugos, numit frecătură pericardică. Acesta, de regulă, dispare odată cu acumularea de lichid în exces în sacul pericardic și din acest motiv, ulterior, zgomotele cardiace pot fi diminuate, asurzite. Frecătura pericardică trebuie diferențiată de frecătura pleurală, care devine absentă în apnee. Uneori, la ascultația inimii, pot fi percepute tulburări de ritm, cracmente (în pericardita constrictivă) sau manifestări de insuficiență cardiacă, șoc cardiogen, în funcție de tipul și severitatea formei de pericardită.
 

Când trebuie să te prezinți la medic? 

Atunci când sunt prezente semnele și simptomele unei pericardite acute este deosebit de importantă vizita la medicul cardiolog pentru că, netratată, pericardita poate evolua sever, spre tamponadă cardiacă (acumularea unei cantități mari de lichid în sacul pericardic), tulburări de ritm, situații care afectează dramatic funcția inimii și reprezintă situații amenințătoare de viață.
 

Ce investigații se efectuează pentru diagnosticul de pericardită?

Investigațiile premergătoare diagnosticului de pericardită sunt:

• radiografia toracică, care vizualizează mărirea configurației cordului, semnele de congestie pulmonară;
• electrocardiograma, care poate arăta modificări sugestive de pericardită, cum ar fi microvoltaj, modificări difuze de fază terminală (uneori confundate cu aspectul din infarctul miocardic acut), tulburări de ritm sau de conducere (când pericardita se asociază și cu miocardita);
• ecocardiografia, care confirmă prezența lichidului pericardic în exces, îngroșarea foițelor pericardice și exclude semnele de tamponadă cardiacă sau ajută la evacuarea lichidului pericardic ghidând puncția;
• examinarea inimii prin RMN sau CT, care arată, de asemenea, prezența lichidului în exces, îngroșări sau calcificări la nivelul pericardului, metastaze pericardice, semne de constricție a inimii;
• cateterismul cardiac, indicat în suspiciunea de pericardită constrictivă;
• teste de sânge care arată prezența inflamației (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă, leucocitoză), troponina și enzimele de citoliză miocardică pot fi crescute, de regulă însă nu de nivelul celor din infarctul miocardic acut;
• alte teste de sânge sau laborator pentru a evalua cauza pericarditei (studiul biochimic, citologic și bacteriologic al lichidului pericardic obținut prin puncție), teste imune
   

Cum se tratează pericardita?

Tratamentul pericarditei acute include medicație care vizează inflamația și durerea. Administrarea de corticosteroizi în primele zile de la debutul pericarditei acute produce o ameliorare rapidă, dar crește riscul recurenței la întreruperea acestora.
Pericardita virală răspunde bine la administrarea de aspirină (650 mg la fiecare 6 ore) sau alte antiinflamatorii nonsteroidiene (diclofenac, ibuprofen). Colchicina este indicată în formele care trenează.
Dacă pericardita acută este secundară unei alte afecțiuni, ea se va remite dacă ne adresăm afecțiunii primare (de exemplu, pericardita uremică se remite prin dializă).
De regulă, simptomele se ameliorează în circa șase săptămâni, dar recurențele pot să apară. Un număr redus de pacienți pot evolua spre pericardită cronică. La aceștia se vor administra, pe termen lung, antiinflamatorii nonsteroidiene sau colchicină.
Evacuarea lichidului pericardic (pericardiocenteză) se impune în caz de tamponadă cardiacă, iar pericardiotomia este tratamentul chirurgical pentru pericardita constrictivă, aceasta implicând excizia și îndepărtarea unei porțiuni din pericard.
Desigur, nu trebuie să uităm de regimul igieno-dietetic, care se referă în primul rând la restricția efortului fizic în timpul perioadei acute, dieta adecvată, cu aport suficient de lichide și reducerea consumului de sare, fără alcool sau fumat.

Se știe deja că virusul SARS-CoV-2 (COVID-19) are un tropism crescut pentru sistemul cardiovascular. În cursul infecției cu acest virus au fost întâlnite cazuri de sindrom coronarian acut, aritmii cardiace, tromboembolism sau miopericardită. Pericardita s-a manifestat clinic prin durere în piept, febră, dispnee, iar la ascultația inimii, cu frecătură pericardică. Cele mai frecvente modificări la EKG au fost supradenivelarea de segment ST în primă fază, ulterior cu inversarea undei T, mai ales dacă s-a asociat cu miocardita. Ecocardiografic, un procent semnificativ de pacienți au avut lichid pericardic în exces și doar un mic procent au evoluat spre tamponadă cardiacă. Dacă au asociat și miocardită, la examinarea ecografică s-au vizualizat tulburări de kinetică globală sau regională. De regulă, tratamentul cu antiinflamatorii nonsteroidiene sau colchicină a avut un răspuns favorabil, cu remisia simptomelor și a inflamației pericardului.

Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.