Când trebuie să mergi la cardiolog?

Dr. Maria Gavrilaș, Medic primar Cardiologie și Medicină internă

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces prematur în Europa. În plus, cele mai multe decese de cauză cardiovasculară intervin subit, astfel că soluții terapeutice valoroase devin inaplicabile sau doar paliative.
Ateroscleroza, cauza principală a bolilor de inimă, se dezvoltă insidios și tăcut, pe parcursul mai multor ani, fiind de obicei avansată în momentul apariției simptomelor. În absența unor vizite medicale periodice, capabile să descopere timpuriu factori de risc sau afecțiuni cardiovasculare cu evoluție asimptomatică, se pierde astfel șansa unei maxime eficiențe terapeutice.
Pe de altă parte, prezența în masă a bolilor cardiovasculare se corelează strâns cu stilul de viață și cu factori de risc fiziologici sau biochimici modificabili. Cunoașterea acestora și modificarea lor prin intervenția medicului asigură scăderea semnificativă a perspectivei de boală.

Cei mai mulți pacienți aleg să se adreseze medicului doar atunci când nu se simt bine, și chiar și atunci unii preferă să amâne prezentarea la medicul de familie sau specialist. Care sunt simptomele bolilor de inimă, cât de severe trebuie să fie acestea ca să mergeți la cardiolog, care este momentul oportun pentru o evaluare cardiologică și în ce circumstanțe? Iată 10 motive pentru care e bine să programați vizita la cardiolog, chiar și în absența simptomelor specifice.

1. La indicația medicului de familie. Nu suntem întotdeauna conștienți de semnele clinice pe care medicul de familie le remarcă și mai ales de corelațiile pe care le stabilește între diversele aspecte ale stării noastre de sănătate. Aveți încredere în recomandarea medicului de familie și programați imediat consultația la cardiologie. Diagnosticul precoce și tratamentul instituit la timp de cardiolog pot fi salvatoare în multe situații.

2. Antecedente în istoricul familial de boli cardiovasculare, în special morți subite, infarct de miocard, accident vascular cerebral, etc., mai ales la vârstă tânără. Afecțiunile de acest tip apărute la rude apropiate nu indică neapărat faptul că veți face și dvs. aceleași boli, însă prevenția eficientă presupune evaluarea cardiologică precoce, indiferent de vârstă, și repetarea ei în funcție de situație.

3. Nivel crescut al colesterolului total (normal sub 190 mg/dl) și al așa-numitului „colesterol rău” LDL-colesterol (normal sub 100 mg/dl), sau nivel scăzut al „colesterolului bun” HDL-colesterol (normal peste 40 mg/dl la bărbați și peste 45 mg/dl la femei).

4. Dacă aveți hipertensiune arterială, cea mai frecventă boală din lume. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt considerate a fi sub 140/90 mmHg, indiferent de sex sau vârstă.

5. Dacă sunteți fumător. Fumatul este un factor major de risc pentru bolile de inimă, evitarea sau întreruperea cât mai precoce a acestuia fiind absolut necesare pentru o corectă prevenție cardiovasculară. Nu ezitați să apelați la strategii complexe pentru renunțarea la fumat, atunci cand este necesar.

6. Dacă aveți diabet zaharat. Boala are o incidență îngrijorătoare și în continuă creștere, inclusiv în România, și aduce un risc suplimentar de boli cardiovasculare.

7. În cazul unui exces ponderal important. Obezitatea este asociată cu creșterea mortalității și morbidității totale, dar și prin boli cardiovasculare. Aprecierea excesului ponderal se face prin măsurarea circumferinței abdominale și prin calcularea indicelui de masă corporală (IMC = greutate / înălțime2; valoarea normală a IMC este sub 25 kg/m2).

8. Pentru femei, antecedente de preeclampsie sau eclampsie apărute în cursul unei sarcini. Aceste complicații severe impun o supraveghere cardiologică permanentă.

9. Vârsta de peste 45 ani la bărbați și de peste 55 ani la femei, sedentarismul, alimentația nesănătoasă (în special consumul excesiv de sare, grăsimi animale, alcool) reprezintă factori adiționali de risc pentru bolile de inimă și impun vizita periodică la cardiolog.

10. Începerea unui program intensiv de exerciții fizice sau schimbarea programului uzual de gimnastică impun uneori avizul specialistului cardiolog. Cereți kinetoterapeutului dvs. să vă îndrume spre cardiolog în funcție de regimul de exerciții adoptat sau ori de câte ori decelează semne de suferință cardiovasculară în cursul efortului sau în repaus.

Dincolo de situațiile de mai sus, care trebuie interpretate drept circumstanțe generale ce impun atenția cardiologului, este imperios necesar să vă prezentați pentru o evaluare cardiologică dacă aveți unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

• durere toracică anterioară (retrosternală), numită și angină pectorală, ce apare de regulă la efort, dar poate apărea și la repaus; durerea durează circa 15 minute, este intensă, uneori cu caracter constrictiv, și cedează la repaus (sau la administrarea de nitroglicerină sublingual); când durerea se prelungește peste 20 minute, se însoțește de transpirații, de scăderea tensiunii arteriale și este violentă, ea sugerează apariția unui infarct de miocard și impune prezentarea de urgență într-o unitate de cardiologie;
• dispneea sau dificultatea la respirație sau scurtarea respirației, cu agravarea paroxistică a acesteia la efort sau în cursul nopții, reprezintă o manifestare comună în insuficiența cardiacă, aceasta reprezentând de fapt consecința directă, finală, a majorității bolilor de inimă;
• sincopa sau suspendarea bruscă a stării de cunoștință apare în afecțiuni neurologice, dar și în afecțiuni cardiace precum tulburările ritmului cardiac, boli valvulare, embolia pulmonară, etc.;
• palpitațiile sau perceperea neplăcută a bătăilor inimii pot să nu aibă semnificație patologică deosebită, dar pot fi și expresia unor tulburări de ritm majore, care să necesite intervenție de urgență;
• edemele sau picioarele umflate reprezintă un semn comun de insuficiență cardiacă cronică, iar edemele generalizate (anasarca) apar în decompensările globale și trebuie diferențiate de alte boli, precum ciroza hepatică sau insuficiența renală;
• alte simptome precum fatigabilitatea (stare permanentă de slăbiciune, imposibilitatea desfășurării activității zilnice obișnuite), tusea „cardiacă” – simptom frecvent dar nespecific întâlnit în bolile valvulare (stenoza mitrală) sau în insuficiența cardiacă, hemoptizia (tuse cu sânge) sau cianoza (colorarea în violaceu a extremităților) sunt manifestări ce trebuie să atragă atenția și să aducă pacientul la cardiolog.

Reținem că evaluarea completă a stării de sănătate, diagnosticul timpuriu și o strategie corectă de tratament sunt factorii de care depind evoluția bolii, prognosticul pacientului și calitatea vieții acestuia, în timp ce diagnosticul tardiv poate fi fatal în multe afecțiuni cardiovasculare sau poate reduce drastic eficiența tratamentului și șansele de recuperare și vindecare ale pacientului.